Ce este epilepsia?
Epilepsia este o problema de sanatate a creierului blanosului (la fel ca la oameni) caracterizata prin crize (epileptice) recurente fara o cauza cunoscuta sau prin leziuni anormale (ale creierului). Transpusa intr-un mod mai simplu, creierul pare a fi normal dar functioneaza in mod anormal. O criza reprezinta o functionare defectuoasa a activitatii neuronale (transmiterea impulsurilor nervoase) si se manifesta prin clipire accelerata, tremur, convulsii si/sau spasme musculare.
Ce cauzeaza epilepsia?
Cauza exacta a epilepsiei este necunoscuta dar o sursa genetica este suspectata a fi la baza acestei conditii pentru mai multe rase de caini. Cele care au rate mai mare de incidenta ale epilepsiei sunt: beagle, ciobanesc de berna, border collie, boxer, cocker spaniel, dachshund, golden retriever, setter irlandez, ciobanesc irlandez, keeshond, labrador retriever, poodle, saint bernard, husky siberian, fox terrier precum si alte cateva rase de caini mari mai putin populare. Epilepsia este, in general, o boala relativ comuna in cazul cateilor dar este rara in cazul pisicilor.
Care sunt simptomele epilepsiei?
Crizele epileptice pot varia in manifestari si pot fi localizate (afectand doar o parte a corpului) sau pot fi generalizate (afectand tot corpul). Crizele generalizate sunt mult mai comune si sunt adesea caracterizate prin rigiditate la nivelul gatului si al membrelor (intepenire), impiedicare in miscare asociata cu rostogolire (cadere), masticat incontrolabil, salivare excesiva, miscare incontrolabila a labutelor, pierderea controlului vezicii urinare, defecare, emitere de sunete aleatorii, scuturat si tremur violent. Crizele pot dura de la cateva secunde la cateva minute (in medie intre 30 si 90 de secunde) iar blanosul nu este constient de mediul inconjurator in aceasta perioada. In cazuri foarte rare, crizele nu se opresc si atunci avem o stare continua denumita epileptica.
Dupa criza, catelul nostru poate aparea confuz, dezorientat, ametit sau somnoros.
Inaintea crizei, multi blanosi experimenteaza ceea ce se numeste “starea de aura”. Aceasta este caracterizata prin stari de anxietate, teama sau ameteala deoarece patrupezii nostri simt apropierea crizei. Se estimeaza ca aproximativ 2% din totalul populatiei canine sufera la un moment dat de o criza epileptica.
Cum se diagnosticheaza epilepsia?
Diagnosticul epilepsiei se face doar prin excluderea altor cauze ale crizelor blanosului. Aceasta (epilepsia) este identificata dupa o analiza detaliata a istoricului medical, un examen fizic amanuntit insotite de teste de sange si urina precum si, in anumite cazuri, de radiografii. Clinicile shop4pet.ro din Novaci, judetul Gorj, ofera posibilitatea realizarii unor analize amanuntite precum si a unor radiografii sau ecografii daca acestea sunt necesare. In cazuri exceptionale se recomanda si analize suplimentare precum cea a lichidului cefalorahidian sau o analiza CT. Cum acestea sunt, de cele mai multe ori, scumpe si putin accesibile proprietarilor de animale, diagnosticul se poate pune si fara a le avea la dispozitie. Varsta la care apar primele crize este, de asemenea, un aspect esential al identificarii corecte a epilepsiei.
Care este tratamentul epilepsiei?
Anticonvulsivele (medicatie anti-crize epileptice) sunt de obicei alese ca si tratament al epilepsiei. Exista mai multe alternative in acest sens insa trebuie retinut ca, odata inceput, acest tratament este, in cele mai multe situatii, pe viata. Oprirea brusca a tratamentului poate genera noi crize.
Pentru un efect de lunga durata, o administrare usoara si lipsa a unor efecte adverse, recomandam Epilease.
Riscul si severitatea crizelor viitoare pot fi mult accentuate printr-o administrare haotica a medicamentelor anticonvulsive (oprirea si reinceperea tratamentului in mod aleatoriu). De aceea, medicii veterinari prescriu tratamentul medicamentos in urmatoarele situatii:
-Crize cu frecventa de mai mult de una pe luna. Va trebui sa inregistrati data, ora, durata si severitatea crizei astfel incat medicul dumneavoastra veterinar sa poata determina raspunsul si tratamentul adecvate conditiei descrise.
-Crize grupate in perioade scurte de timp. Daca blanosul vostru experimenteaza mai multe crize grupate intr-o perioada scurta de timp, aceasta situatie poate avansa la starea continua epileptica. Aceasta problema este o urgenta medicala si poate pune in pericol viata prietenului vostru.
-Criza cu severitate extrema sau de foarte lunga durata. Acest tip de crize se poate agrava odata cu trecerea timpului asa ca el necesita un consult medical imediat.
Administrarea neglijenta a tratamentului (oprirea si repornirea aleatorie a adminisitrarii, nerespectarea orelor recomandate, nerepectarea dozajului etc.) poate duce la inrautatirea si cresterea in frecventa a crizelor blanosului. De aceea este foarte importanta disciplina si angajamentul total in ceea ce priveste inceperea acestui tratament.
Cele mai multe medicamente recomandate pentru tratarea epilepsiei contin fenobarbital si s-au dovedit a avea un succes moderat in tratarea simptomelor (crizele epileptice). Cu toate acestea, ele afecteaza starea generala a blanosului asa ca tratamentele moderne contin bromura de potasiu (asa cum contine Epilease) iar asocierea cu fenobarbitalul se face in cazuri mai grave. Alte medicamente ajutatoare in aceste situatii sunt cele care includ gabapentin sau clonazepan.
Atat in cazul administrarii de fenobarbital dar si al bromurii de potasiu, se recomanda efectuarea in mod regulat a analizelor de sange pentru a evita intoxicatia cu aceste substante. Se poate astfel regla cantitatea admninistrata in functie de metabolismul blanosului nostru. Medicul vostru veterinar va sti sa intepreteze aceste analize si sa ajusteze dozajul in mod corespunzator.
Care este prognosticul unui blanos cu epilepsie?
Cei mai multi catei diagnosticati cu epilepsie vor putea duce o viata normala daca li se administreaza medicamentatie anticonvulsiva. Unii dintre ei vor mai avea episoade de criza (insa cu o frecventa mult redusa). De asemenea, este important consultul regulat de-a lungul timpului al medicului veterinar pentru a stabili dozajul corespunzator al medicamentatiei alese.
